Majoritatea persoanelor din afara hobbyului au niste idei gresite cu privire la porumbei facand uneori multe necazuri columbofililor - daca ar avea rabdarea sa se opreasca 2 minute sa afle mai multe despre aceste pasari ar avea de castigat ambele parti. Incercam sa lamurim aici cateva aspecte si sa spulberam cateva mituri care urmaresc prietenii nostri inaripati

Draga "non-columbofilule",

1. Porumbeii nu fac zgomot deranjant! Masculii au un turuit de intensitate scazuta pe care il fac in perioada de curtare a femelei sau de regula cand se afla in interiorul volierei. Nu seamana deloc cu temutul gu-gu-stiuc de care amintiti si nu se aude la mare distanta! Pe pagina de introducere a site-ului auziti astfel de turuieli ale porumbeilor - ele au fost puse acolo pentru a smulge un zambet columbofililor si nu pentru a va speria si mai tare - intensitatea lor s-ar putea sa vi se para ridicata dar nu se aud asa decat in interiorul volierelor noastre, unde nu credem ca o sa va petreceti prea mult timp, nefiind columbofili...

2. Porumbeii de rasa nu sunt purtatori de boli transmisibile la om, chiar si un papagal este de multe ori mai expus acestora decat porumbeii. Pentru ca porumbeii sa poata avea rezultate de top in cursele pe care le organizam, ei trebuie sa aiba o sanatate perfecta asa ca le oferim igiena maxima si vaccinari dupa un program bine stabilit.

3. Porumbeii nostri nu va murdaresc rufele si ferestrele. Un porumbel excreteaza numai in repaus si nu in timpul zborului cum fac multe alte pasari.

4. In cea mai mare parte a timpului acesti porumbei stau in voliera lor iar atunci cand ies la zborurile de antrenament stau la o oarecare inaltime cu stolul, si nu se imprastie pe la curtile/ferestrele dvs. sa va streseze. De cele mai multe ori, singurul loc unde aterizeaza este voliera lor. Se mai intampla ca un pui sa cada in balconul/curtea dvs. sau un porumbel urmarit de uliu sa va intre pe geam in casa, dar hei! Viata este plina de surprize :p .

Si daca ati ajuns pana aici cu cititul...

In continuare va oferim cateva detalii cu privire la Sportul Columbofil (cursele cu porumbei voiajori). Aveti grija caci s-ar putea sa va placa... si, cine stie, prindeti microbul pasiunii care pe noi ne umple de entuziasm zi de zi. Apucati-va de treaba, formati o echipa de porumbei. Va asteptam in competitie!

Recordul absolut ii apartine unui porumbel de curse din anii 1800 care s-a intors in Marea Britanie dupa o calatorie de 55 de zile, lansat fiind din Africa. S-a estimat ca pasarea a zburat 700 de mile (in jur de 1000 km) pentru a reveni acasa, ocolind instinctual desertul stiind ca nu ar gasi apa si mancare. Nu este un lucru grozav? Noua asa ni se pare!

Categoriile de concurs sunt prezentate foarte pe scurt mai jos:
- Viteza: 100-300 Km
- Demifond: 300-500 Km
- Fond: 600-800 Km
- Marele Fond (maraton): 800-1200 Km sau mai mult

Cei ce doresc sa practice acest sport sunt inscrisi in cluburi columbofile.

Ilustram frumusetea acestui sport cu ajutorul unui pasaj din cartea "Ghidul columbofil" scrisa de marele columbofil Col. (r) Georgica Popescu:

" Nu este placere mai mare pentru practicarea acestui sport, decat momentul cand se asteapta sosirea porumbeilor. Iti apare la mare departare un punct care se mareste venind rapid, razant catre crescatorie. Alteori apare in albastrul nemarginit al cerului, la mare inaltime, de marimea unui fluturas, isi strange aripile si plonjeaza cu viteza, indreptandu-se ca un bolid catre trapa porumbariei.

Incep palpitatiile bucuriei si, desigur, intrebarile: ce porumbel o fi venit? O fi in fruntea primilor sositi sau alti columbofili ii au deja in ceas? Aceasta este cea mai mare placere a fiecarui columbofil, in plus si cresterea si intretinerea porumbeilor, caci amatorul columbofil adevarat este un pasionat al porumbelului, mai mult decat un pasionat al jocului cu porumbeii."

Iata o lansare de porumbei:

 

Asa arata un porumbel salbatic, respectiv un gugustiuc:

Asa arata un porumbel voiajor:

Urmeaza alte cateva detalii pe care majoritatea celor care nu au acest hobby nu le cunosc:

1. Porumbeii salbatici sunt mai mici decat cei de curse.

2. Daca au conditii prielnice in orase, porumbeii salbatici traiesc pana la 10 ani. Porumbeii de curse care sunt mai bine intretinuti, pot trai pana la 25 de ani.

3. Ca deosebire intre sexe, femelele sunt mai mici iar capul masculilor este mai mare, mai impunator. Masculii curteaza femelele efectuand un fel de dans in jurul lor, cu plecaciuni, avand "gusa" umflata, tarandu-si coada pe sol si scotand un turuit specific.

4. Inmultire: Daca nu intervine ceva, cuplul format se pastreaza astfel toata viata; se curteaza in jur de 10 zile, dupa care depun 2 oua la interval de o zi. Puii ies din oua dupa 18 zile de clocit, sunt orbi si acoperiti cu un puf galben. Parintii isi hranesc puii cu "lapte de porumbel" produs in gusa, in care adauga progresiv seminte pe masura ce puii cresc. Ambii parinti clocesc (femela sta pe oua de seara pana dimineata iar masculul in timpul zilei) si ingrijesc puii. Puii parasesc cuibul la 4 saptamani si incep sa zboare.

5. Nu vedeti niciodata pui de porumbel pentru ca ei arata exact ca adultii atunci cand parasesc cuibul. Sunt diferente pe care columbofilii le observa insa foarte usor. De exemplu "narile" care cresc odata cu inaintarea in varsta, la pui sunt foarte mici.

6. Porumbeii nu sunt carnivori asa cum cred multi. Ei nu consuma insecte si viermi ci doar seminte de mai multe feluri.